Descriere
Prezent în emisiuni de televiziune și în paginile ziarelor, uneori mai des decât cer evenimentele militare – dar, cum s-a observat, prea rar, de fapt, în logica preventivă a anticipării lor – dl. Grumaz are o biografie impresionantă. Este inginer transmisionist, absolventul cu a doua cea mai mare medie a unei Academii tehnice românești, alumnus al celei mai importante Academii Militare de Comandă din SUA, unde a produs un masterat în gestionarea resurselor, a fost unul din responsabilii Direcției de Înzestrare a Armatei Romane într-o perioadă complicată de pionierat pre-atlantic, a cunoscut bine, din interior și exterior sistemul faimoasei interoperabilități dintre noi și NATO, în perioade când nici noi, nici NATO, nu știam ce ne așteaptă.
A fost apoi, unul din liderii Serviciului de Telecomunicații Speciale, când acolo s-au pus bazele celebrului 112, în versiunea lui multiculturală (pompieri, medici, paramedici…), atât de eficientă când pățești ceva, singur acasă sau însoțit, într-un accident nedorit. Omul are o disponibilitate socială, de relaționare în interiorul propriului sistem, dar și între sisteme, fiind un degustător pasionat de inteligențe și expertize, la propriu și la figurat. Acumulează, știe, analizează, sintetizează, concluzionează.
Aceasta carte este un jurnal de memorii, excesiv de informate, al evoluțiilor noastre militare, îndeosebi în planul echipării și înzestrării. Apar personaje și situații oarecum uitate sau intrate în eclipsa interesului public. Dar, acum, în plină zodie de confruntări și pericole marțiale, cu drone rusești proiectate în Delta Dunării, contingente americane sau franceze patrulând pământul și cerul României și transformarea Mării Negre în cel mai agonic perimetru de război din Europa, amintirile, uneori prea detaliate și fără rezerve ale generalului din rezerva utilă a comunicării publice românești, sunt salutare.
Emil Hurezeanu
