Descriere
Curajos, imprevizibil și critic, volumul de față e ca un duș rece ideatic pentru mulți dintre noi. Impulsul fundamental al reflecției autorului răsare din interogații de natură filosofică cu privire la sensul, rostul și rolul muzicii în viața noastră. Perspectiva generală asupra fenomenului muzical este asumată de sus, ca din avion, dintr-un unghi de unde muzica se vede asemenea unui oraș ale cărui nervuri și forme ni se dezvăluie în toată splendoarea și dintr-un cu totul alt punct de vedere decât cel din care eram obișnuiți să o vedem.
De multe ori, în volbura conceptuală densă, autorul ne poartă din zenitul plăcerii (artele ca izbăvire prin frumos) în nadirul durerii (posibila dispariție a muzicii fără ca acest lucru să conteze prea mult pentru viața noastră) prin abordarea unor teme grave, din perspective complementare, psiho-sociologice.
Încă de la început, traseul gândirii ne aruncă direct într-o problematică abisală: frica și arta. Se explorează manifestările artistice reprezentative, emoționale și formale, autorul așezând la baza acestora frica cognitivă și exemplificând modul în care aceasta este conținută în muzică și în istoria ei. Meditația se orientează apoi spre frica de moarte și creația muzicală ca formă de nemurire. Se cartografiază astfel genul muzical al requiemului și se propun câteva posibilități de interpretare a abordării componistice a domeniului thanatic. Apare apoi o problematică permanent actuală, pe care o trăiește fiecare creator de muzică: frica de a nu fi înțeles și frica de a nu putea comunica prin muzică ceea ce vrei să spui (din diverse motive), fie pentru că nu ai suficient talent sau suficientă tehnică, fie pentru că nu reușești să exprimi cum trebuie ce intenționezi, că nu ai un moment bun sau că interpreții au distrus piesa, sau că publicul nu înțelege, sau că intervine ideologia și impune cum trebuie înțeleasă o muzică etc.
Se trece apoi în planul social, la tema manipulării prin muzică, subiect vast ce implică precauție, și care este documentat din belșug prin studii de caz, ceea ce conduce la depănarea într-o manieră curgătoare a diferitelor moduri de validare – cu accent pe showbiz -, dar și la emanațiile bătăliei canonice în contemporaneitate, la dezideratul „re-muzicalizării muzicii”, precum și la necesitatea dialogului cu publicul.
Țineți în mână o carte incitantă, ce prezintă într-un mod personal o temă deloc comodă și extrem de delicată, o carte răsărită, asumată și trăită de un muzician practicant și de un gânditor mereu ager, atent la context și schimbare. O carte de întrebări și deschideri.
Dan Dediu
